Tratamentele Noastre

Acest tabel nu este un instrument de diagnostic; arată ce subiecte vor apărea.

Primul rând este cel pe care îl vedem cel mai des, și toate trei variantele merită discutate; care este potrivită depinde de volumul osos, de starea dinților vecini și de locul în care se află breșa.

Al doilea rând este singurul care nu așteaptă: o durere care apare singură și se agravează noaptea arată o pulpă inflamată și trebuie văzută în aceeași zi.

Există trei căi, toate valabile; care se potrivește ține de om.

Un implant lasă dinții vecini neatinși și continuă să solicite osul, încetinindu-i resorbția. Acolo unde vecinii sunt sănătoși este limpede cea mai bună opțiune; cere volum osos suficient și durează trei până la șase luni din cauza integrării.

O punte este rapidă și previzibilă, gata în una-două săptămâni. Cere însă șlefuirea dinților vecini, iar asta nu se mai întoarce. Acolo unde acei dinți au oricum nevoie de coroană, devine o alegere rezonabilă.

Protezele sunt o soluție adevărată când lipsesc mulți dinți și lucrarea fixă nu este indicată. Pentru cine se luptă cu menținerea la mandibulă, o proteză sprijinită pe două-patru implanturi schimbă simțitor confortul.

A lăsa breșa are un cost care de obicei se trece cu vederea: dinții vecini se înclină în ea, antagonistul egresează, iar osul din zonă se resoarbe. Ani mai târziu tratamentul este și mai lung, și mai complicat.

Acest capitol stă primul în orice plan; nicio lucrare estetică sau preventivă nu trece înaintea unei infecții.

Tratamentul de canal se face când pulpa se inflamează sau își pierde vitalitatea. Scopul este păstrarea dintelui: țesutul infectat este îndepărtat, iar sistemul de canale este sigilat. Dinții laterali au apoi nevoie de o restaurare care să îi acopere, fiindcă un dinte devitalizat se fracturează ușor.

Tratamentul gingival intervine acolo unde există sângerare, pungi și pierdere osoasă. Este cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților la adult și, în fază incipientă, poate fi oprită complet.

Este important să știți care durere nu așteaptă: durerea care apare singură și se agravează noaptea, cea pe care analgezicele nu o iau, durerea ascuțită la mușcat și umflătura. Acestea trebuie văzute în aceeași zi.

Dacă umflătura vine cu febră ori cu dificultate la înghițit sau la respirat, mergeți la cea mai apropiată urgență; tabloul acesta se măsoară în ore și nu se rezolvă cu o programare la stomatolog.

În lucrarea estetică, ordinea corectă contează la fel de mult ca rezultatul, fiindcă unii pași nu se mai desfac.

1. Albirea. Când în discuție este doar culoarea. Din dinte nu se ia nimic.
2. Compozitul. Ciobituri mici, spații și corecții de formă. O ședință, aproape fără șlefuire, reversibil.
3. Ortodonția. Când problema este poziția dinților, acesta este răspunsul corect. Mută dinții în loc să îi șlefuiască.
4. Fațetele E-max. Foițe ceramice subțiri, care cer o șlefuire limitată a feței vestibulare.
5. Coroanele de zirconiu. Acolo unde pierderea de substanță este mare sau dintele este devitalizat.

Al treilea pas este adesea sărit, iar săritul lui costă scump. A recomanda din start coroane pe dinți înghesuiți înseamnă a șlefui dinți sănătoși, în timp ce tratamentul ortodontic ajunge la același rezultat fără pierdere de țesut. Durează mai mult, dar decizia este definitivă.

Designul de zâmbet nu este un tratament separat; sunt acești pași adunați într-un plan. Într-un plan bun, variantele care șlefuiesc au fost alese fiindcă cele mai blânde nu ajungeau — nu invers.

Umbrit de lucrările restauratoare, acesta este capitolul care pe termen lung face cea mai mare diferență.

• Detartraj și întreținere parodontală. Cu istoric de boală gingivală, intervalul este de trei-patru luni, nu de șase.
• Aplicarea de fluor. Poate opri o carie incipientă; singura cale de a interveni înainte de cavitate.
• Sigilarea șanțurilor. Șanțurile adânci ale molarilor nu se curăță cu periuța.
• Gutieră de noapte. Dacă strângeți dinții; o restaurare făcută fără a scoate suprasolicitarea sfârșește la fel.
• Protecție bucală sportivă. Pentru sporturile de contact.
• Tehnica interdentară. Cariile și gingivita încep între dinți, unde periuța nu ajunge.

Al patrulea punct cântărește în mod deosebit. La cineva care strânge dinții, o coroană, o punte sau o suprastructură pe implanturi făcute fără gutieră prevăzută duc mult mai multă sarcină decât s-a gândit. Dacă ați observat maxilar obosit dimineața sau margini incizale aplatizate, spuneți-o la consultație.

Ce au în comun măsurile preventive: fiecare scutește mai târziu un tratament mult mai amplu, și niciuna nu ia nimic dintelui.

Lipsește un dinte. Sunt trei căi: implant, punte sau proteză mobilă. Diferența ține de faptul că dinții vecini trebuie sau nu șlefuiți și că osul continuă sau nu să fie solicitat.

Un dinte doare sau este puternic distrus. Dacă nervul este afectat, vorbim de tratament de canal și adesea de o coroană ulterioară; dacă doar suprafața este afectată, o obturație este de multe ori suficientă.

Gingiile sângerează. Nu este un subiect secundar, ci primul punct al planului: pe o gingie inflamată nu rezistă nicio lucrare estetică.

Culoarea sau forma deranjează. Gama merge de la albire la reconstrucție din compozit și până la fațetă și coroană, iar ce le separă este mai ales cât țesut dentar costă.

Dinții sunt strâmbi. Gutierele sau aparatul fix chiar deplasează dinții fără a sacrifica țesut; durează mai mult, dar nu ia nimic.

Când într-o gură sunt mai multe probleme, planul urmează mereu aceeași ordine: mai întâi durerea și infecția, apoi sănătatea gingiilor, apoi dinții lipsă, iar estetica la final. Această ordine nu este un formalism: dacă se schimbă, rezultatul nu rezistă.

De aceea se poate întâmpla să nu începem imediat tratamentul estetic dorit, ci să propunem întâi altceva. Spunem atunci și de ce: ce constatare există, ce s-ar întâmpla dacă am trece peste ea și cât durează pasul prealabil. Toate acestea sunt scrise în planul pe care îl luați cu dumneavoastră.